Mânăstirea Crasna

Afisat in : Trasee şi obiective

Este situată pe şoseaua Târgu-Jiu – Novaci la 30km NE de Târgu-Jiu şi la aproximativ 15km Vest de Novaci. Mânăstirea Crasna a luat fiinţă la sfârşitul secolului al XV-lea. Poziţia ei deosebit de liniştită şi singuratică a atras călugări rugători încă de pe timpul Cuviosului Nicodim de la Tismana. În secolul al XVI-lea există în raza satului Crasna o mică sihăstrie cu biserica de lemn, închinată Sfântului Ierarh Nicolae, unde se nevoiau câţiva călugări retraşi de lume.

În anul 1636, Dumitru Filişteanu din Filiaş, mare sluger, construieşte la Crasna noi chilii şi biserica din piatră de râu şi cărămida în locul celei de lemn şi introduce viaţa de obşte în mânăstire. Biserica a fost terminată la 24 septembrie 1637 după cum reise din pisania bisericii: “Cu vrerea Părintelui, a Fiului şi a Sfântului Duh, eu, robul lui Iisus Hristos, jupânul Dumitru cel mare cu feciorii lui i-au dat lui Dumnezeu şi n-am cruţat avuţia ce au zidit această Sfântă mânăstire în zilele bunului voievod Matei Basarab Valeat (7145) 1637 luna septembrie ziua 24″.

Ctitorul bisericii şi proprietarul satului, Dumitru Filisteanu era nepotul marelui ban al Craiovei, Dobromir, şi văr cu doamna Stanca, soţia lui Mihai Viteazul. La ctitorirea sfântului locaş  au mai contribuit: jupâniţa Ilinca Filisean, Grigore Socoteanul, Mihai Filisean, jupân Mihai Crasnaru, Barbu Ţundrea, Maria Ţundrea, Ion Ţundrea, Andronache Ţundrea, Dumitru Ursache, Galaction, Episcopul Râmnicului, Constantin Drăgoescu şi alţii. După un secol de la întemeiere a decăzut la treapta de schit şi apoi la 12 noiembrie 1752 a devenit metoc al Episcopiei de Râmnic. În 1936-1938 Comisia Monumentelor Istorice cu ajutorul substanţial al lui Gheorghe Tătărescu, face importante reparaţii şi restaurări schitului. Pe o placă memorială a clădirii de chilii se scrie:  “Ridicatu-s-au din temelie aceste chilii şi refacutu-s-a Sfânta biserică precum şi celelalte clădiri aflatoare prin gândul şi cu ajutorul dumnealor Gheorghe Tătărescu, consilier regal şi al soţiei Aurelia, în zilele Majestăţii sale Carol al Il-lea, 1938″.  După 1990, în timpul stareţiei Protosinghelului Ilie Bentoiu, prin grija nemijlocită a Mitropoliei Olteniei şi a IPS Mitropolit acad. dr. Nestor Vornicescu, s-a renovat în întregime mânăstirea, careia i s-a adăugat un plus de frumuseţe, păstrându-i originalitatea şi particularităţile ei.

Biserica de tip bizantin, are pereţi puţin înalţi decoraţi cu un brâu de cărămidă sub streaşină şi cu arcuri ce par a se rezema pe o bogată colonadă ce înconjoară biserica, cu o singură turlă octogonală aşezată pe o bază pătrată deasupra naosului. Catapeteasma, printre cele mai frumoase din ţară – înaltă până la boltă – este de lemn, cu o sculptură ornamentală, poleită cu foi de aur. Naosul şi pronaosul sunt cam la fel de spaţioase, despărţite de un zid înalt până la boltă, cu o deschidere cât o uşă obişnuită.

Pridvorul este închis cu ziduri la fel de groase. Este pictat în totalitate (pereţii şi bolta). Are două deschideri pentru intrarea credincioşilor: una în partea de apus cât o uşă obişnuită, alta la intrarea din sud de 1,80m înălţime şi de 50cm lăţime. Lumina provine în altar de la o fereastră aşezată la răsărit, în naos, de la câte o fereastră pe fiecare parte a zidurilor, iar în pronaos de la o singură fereastră pe peretele din sud. Toate ferestrele sunt simple şi fără grilaj metalic. Pridvorul n-are ferestre, fiind luminat prin cele două deschideri de intrare.

Turla este pe naos de formă octogonală, cu opt ferestre înalte şi înguste. Pardoseala este de scândură – în naos, plăci mari de beton – în pronaos, şi piatră mică, cioplită cu şase fete – în pridvor. În partea stângă a pridvorului (nord) este o piatră funerară a unuia dintre ctitori, cu inscripţia: “Supt această piatră se odihnesc oasele răposatului robul lui Dumnezeu dumnealui jupân Ion Ţundrea fiul răposatului robul lui Dumnezeu Ion Ţundrea şi s-au păstorit în zilele prea luminatului domn Ion Grigore Ghica Voievod la luna lui iunie. Leat.”

Potrivit unui vechi obicei (influenţa bizantină), biserica a fost sfinţită fără pictură, ci împodobită numai cu icoane. S-a pictat în anii 1756-1757 de Grigore Zograf şi de fiul său, Ion. Sub crucea de la răstignire, pictorul a scos în relief portretul lui Matei Basarab Voievod şi al lui Ştefan, Mitropolitul Ţării Româneşti.

Viaţa monahală a fost susţinută totdeauna de călugări îmbunătăţiţi şi buni lucrători ai rugăciunii lui Iisus. Câţiva sihaştri de la Crasna întemeiază în sec. al XVII- lea Sihăstria Dumbrăviţa, la Novaci, dispărută în sec. al XIX-lea. În prezent aşezământul se află în curs de restaurare: s-a consolidat şi restaurat clădirea principală şi s-a schimbat acoperişul tuturor clădirilor.

 

Sursa şi recomandare web:

www.crestinortodox.ro

Comentati acest articol!