Taxa de concurs: 100 euro – se asigură transportul la locul de decolare şi recuperarea la principalele drumuri auto în zilele de concurs şi antrenament, pachetul de hrană zilnic şi tricou cu înscrisurile competiţiei.

Detalii pentru efectuarea plătii în euro:
Banca: ING Bank România
Adresa Băncii: Sos. Kiseleff, nr.11-13,sector 1, Bucureşti
Codul SWIFT: INGBROBU
IBAN: RO25INGB0000999901193658
Titular cont: Dinca Dumitru

Premii:
Locul I   1000 euro
Locul II  500 euro
Locul III 300 euro

Condiţii de participare:

• licenţă de pilot valabilă;
• licenţă FAI valabilă;
• echipament de zbor complet;
• GPS (organizatorul nu asigură cablurile de conectare la PC);
• staţie radio;
• asigurare de accidente.

Descărcaţi regulamentul competiţiei de aici: Regulamentul competiţiei

Pentru a vedea lista piloţilor înscrişi în concurs daţi click pe următorul link:  Lista piloţilor înscrişi în concurs .

Dacă sunteţi intersaţi de acest sport vă punem la dispoziţie un Manual de Zbor cu Parapanta

Detalii: www.aerozone.ro

Scopul acestui curs este dobândirea de tehnici de bază în domeniul zborului precum şi primele zboruri de pe diferite suprafeţe înalte. Se vor efectua gonflări în teren plat precum şi zboruri la înălţimi între 40- 100 m. Zboruri la simplă vor fi efectuate cu contact radio cu instructorul. Deasemenea un zbor în tandem cu instructor la  Rânca. Învăţarea în condiţii de siguranţă a instrumentarului de zbor, meteorologie de bază, aerodinamică, situaţii periculoase, tehnică decolării, tehnică aterizării , tehnici de manevrare,analiză video. Cunoaşterea echipamentului de zbor: aripă, cască, staţie radio, paraşută de rezervă, seleta.

Durata cursului: 10 zile, cursurile se ţin cu un număr de minim 5 elevi.

Zbor la înălţime:

După absolvirea cursului de bază şi efectuarea a cel puţin 10 zboruri de înălţime la simplă ( 100 m) cât şi a cursurilor teoretice se va trece la zborul la simplă la înălţime. Această treaptă îndreptăţeşte elevul să zboare la simplă timp de 6 luni , în acelaşi tip de teren, cu aprobarea instructorului. Elevul este observat atât la start cât şi la aterizare şi dispune de legătură radio cu instructorul. Cel puţin 70 zboruri peste 300 m diferenţă de nivel din care cel puţin 15 peste 500 m. Planurile de zbor vor ţine seama de vreme, teren şi periculozitate. Cursul va conţine zboruri active, aterizări, decolare prin gonflare, exerciţii mentale pentru prevenirea accidentelor, zbor în termică şi dinamică. Deasemea mânuirea sistemului de acceleraţie- speed. Învăţarea tehnicilor de coborâre: urechi, B-uri, spirală strânsă.
Durată cursului: 20 zile

Pentru detalii: www.aerozone.ro / office [at] aerozone [dot] ro

Parapanta este un aparat de zbor confecţionat dintr-un material textil rezistent, asemănător cu paraşuta cu aripă gonflabilă capabil să dezvolte portanţă.

Decolarea se face prin alergare pe o pantă sau prin tractare cu dispozitive speciale. La curenţi de aer suficienţi de mari, decolarea se poate face şi fără alergare.

Zborul cu parapanta îţi oferă o experienţă unică având posibilitatea de a admira de la înălţime priveliştea pe care ţi-o oferă împrejurimile zonei Rânca.

Zborul în tandem, cu un pilot autorizat şi experiementat în condiţii de maximă siguranţă este alternativa sigură şi placută de a zbura pentru toţi cei ce vor să trăiască senzaţia zborului.

După o scurtă instruire de 10 minute şi echiparea corespunzătoare pentru zbor şi cu câţiva paşi alături de pilot, parapanta special creată pentru a susţine doi oameni se va ridica planând pe curenţii de aer.

În aer se stă comod în hamuri speciale (selete) având mâinile libere, putând vorbi cu prietenii de la sol printr-o staţie de emisie recepţie sau putând face fotografii ale perspectivei ce ţi se oferă.

La aterizare tot ceea ce trebuie să faci este sa te apleci în faţă şi să pui picioarele pe sol odată cu manevrele de aterizare ale pilotului.

Neavând altă sursă de energie decât energia potenţială datorată diferenţei de nivel, parapanta trebuie să sacrifice altitudine pentru a plana. Totuşi, cu ajutorul curenţilor ascendenţi se poate urca la înălţimi superioare locului de decolare.

În 1952 Domina Jalbert înaintează biroului de Brevete din Statele Unite un model de paraşută cu mai multe celule (faguri) şi cu un sistem de direcţie laterală, US Pat.2734706 înaintat în 17 octombrie 1952.

În 1954 Walter Neumark prezice (într-un articol al revistei “Flight Magazine”) că va veni un timp în care un pilot va putea decola singur fugind la vale sau aruncându-se de pe marginea unei prăpastii, folosind un dispozitiv similar de aeronavă ca cel descris de Domina Jalbert în 1952.

În 1961 inginerul francez Pierre Lemoigne creează un model îmbunatăţit de paraşută care duce la creearea Para-Commanderului (“PC”) cu tăieturi şi decupaje în lateral şi spate favorizând manevrabilitatea punând astfel bazele la parasailing şi parascending.

Mulţi susţin că cea mai mare inovaţie în materie de paraşute, de la Leonardo da Vinci incoace, a făcut-o Domina Jalbert prin design-ul propus biroului de brevete din Statele Unite în 10 Ianuarie 1963, unde introducea pentru prima dată termenul de “parafoil” care era în esenţă o formă aerodinamică similară cu o aripă, cu mai multe secţiuni, deschise în faţă şi închise în partea din spate, care se umflau datorită presiunii aerului în mişcare – The Ram-Air Design.

În aceeaşi perioadă David Barish dezvolta un model de paraşută cu numele “Sail Wing” ca metodă de recuperare a capsulelor spaţiale NASA. Testele acestui tip de paraşută se făceau pe dealuri planând de la vârf şi până la baza acestora. În septembrie 1965 a încercat să promoveze acest tip de sport (planare de la vârful unui deal şi până la baza acestuia) ca alternativă pentru proprietarii pârtiilor de schi în perioada de vară, însă fără prea mare succes. Termenul de parapantă (şi parapantism) l-au creeat cei de la NASA pentru a descrie procedeul de lansare.

Autorul Walter Neumark a scris “Proceduri operaţionale pentru paraşute ascendente”  (Titlu Original: Operating Procedures for Ascending Parachutes) şi împreună cu alţi colegi de la Asociaţia Britanică de Paraşutism întemeiază în 1973 the British Association of Parascending Clubs (BAPC) iar în 1985 autorii Patrick Gilligan (Canada) şi Bertrand Bubuis (Switzerland) scriu primul manual de zbor intitulat “The Paragliding Manual” folosind pentru prima dată oficial temenul de “paragliding” (parapantism).

În anii 80` şi de atunci încoace a urmat o succesiune de îmbunătăţiri constante ale echipamentului de zbor şi a popularităţii acestui sport mărind într-un ritm constant numărul celor care îl practică. Primul campionat mondial de parapantă s-a ţinut în Kössen, Austria în anul 1989.

Sursa: www.aerozone.ro